Chiar dacă, aparent, întrebarea ți se pare complet deplasată, aiurea și complet nerealistă (repet, ți se pare), îți spun sigur că în cea mai mare parte a zilelor din viața noastră noi nu suntem prezenți în momentele trăirii.
Amintește-ți de câte ori ai ajuns undeva și te-ai gândit: „…dar cum am ajuns până aici, că nu-mi mai amintesc nimic despre drumul parcurs?… parca m-am întâlnit cu cineva… am vorbit… dar ce am vorbit?… am spus ceva?… am promis, oare, ceva?… și plasa asta cu cumpărături de când o am în mănă?… când am făcut cumpărăturile?… parcă mi-a spus ceva copilul, dar ce, că nu-mi mai amintesc… oare ce m-a întrebat omul acesta, din fața mea?…”
Cu toții avem momente de absență din propria viață, clipe în care ne aflăm, parcă, în cu totul altă parte decât suntem, de fapt.
Dacă ne-am opri preț de câteva momente să inspirăm și să realizăm exact fiecare formă a momentului prezent, a clipei în care ne aflăm, am descoperi cât pierdem și cât de naivi suntem să credem că stăpânim timpul. Cât de navi suntem să credem că momentele se întorc la noi de două ori și că putem să avem parte oricând de aceleași ore, aceleași clipe.
Timpul deține o rapiditate greu de înțeles și de explicat, timpul nu așteaptă să avem dispoziție bună ori concentrare asupra prezentului, el pur și simplu se întâmplă și trece. Și la fel vom trece și noi, inerți prin clipe, prin timp și viață.
Oferă tot ce poți prezentului! Oferă-te pe tine timpului tău! Învață să trăiești momentul în care te afli și să creezi un circuit indispensabil: timpul, trupul și mintea!
Mie nu mi se pare deloc deplasata intrebarea. Cititnd articolul, realizez cat de absent sunt si eu de multe ori prezentului. Felicitari pentru articol, e perfect ca sa mai deschida niste ochi. 😊